Istoric

Biserica Sfânta Vineri – Nouă

Istoria parohiei începe cu anul 1854, an în care a fost zidită biserica acestei comunităţi de către negustorul Nicolae EFTIMIU şi pusă sub patronajul Sfintei Cuvioase Parascheva, a Sfântului Mare Mucenic Haralambie şi a Sfântului Ierarh Nicolae, numind-o biserica Sfânta Vineri – Nouă din Bucureşti, din uliţa Târgoviştei, azi Calea Griviţei.

Sfântul Haralambie a fost prăznuit cu ceremonial deosebit până în anul 1870, numindu-se „hramul cel mic”, iar Sfântul Ierarh Nicolae n-a mai fost sărbătorit, hramul principal rămânând Sfânta Cuvioasă PARASCHEVA – Hramul cel Mare– care se prăznuieşte în această biserică, cu deosebit fast, la 14 octombrie.

Biserica a fost înzestrată de la început de către Nicolae Eftimiu şi soţia sa, Floarea, ctitorii bisericii, cu avere, constând din bunuri imobiliare şi obiecte de cult.

Forma principală a bisericii a fost aceea de cruce (plan treflat), cu o arhitectură a stilului vechi creştin, cu altar, naos şi pronaos, având o singură cupolă şi a fost acoperită cu şindrilă.Forma principală a bisericii a fost aceea de cruce (plan treflat), cu o arhitectură a stilului vechi creştin, cu altar, naos şi pronaos, având o singură cupolă şi a fost acoperită cu şindrilă.

După moartea ctitorului ei, în anul 1862, biserica a fost reparată în 1866, apoi radical refăcută în anul 1888 când i s-a adăugat cea de-a doua turlă, repictându-se de asemenea şi interiorul. Biserica a mai fost reparată şi în anul 1910.

După o existenţă de 77 de ani, la data de 3 mai 1931, biserica din uliţa Târgoviştei, aflată în zona Gării de Nord (care a fost construită ulterior, în anul 1931) a fost expropriată şi demolată de C.F.R., în scopul măririi şi înfrumuseţării Gării de Nord.

Cu o parte din fondurile primite din exproprierea menţionată, s-a construit, în Calea Griviţei 197, pe terenul bisericii care a mai rămas, o capelă care a fost inaugurată şi dată cultului la 14 octombrie 1931. Cu acest prilej şi tot din fondurile respective, s-a construit, alături de biserică, casa parohială cu etaj şi subsol, destinată personalului bisericesc.

După 13 ani de existenţă, în anul 1944, capela este distrusă de bombardamentele aviaţiei străine când, în mod implicit, încetează aici şi săvârşirea slujbelor religioase.

Din fondurile rămase de la exproprierea din 1931, în anul 1937 s-a cumpărat un teren în Bulevardul Nicolae Titulescu nr. 157-161, pe care, la 14 octombrie 1940, se pune piatra de temelie a bisericii actuale, preot paroh fiind Ioan Popescu-Călineşti, decedat in anul 1961 şi înmormântat în partea de miazăzi a bisericii. Biserica a fost construită de Tiberiu Erimia din beton armat şi cărămidă, după proiectul arhitectului Dimitrie Ionescu-Berechet. Deşi neterminată, lucrările fiind întrerupte din cauza vremurilor vitrege, totuşi a fost dată în folosinţa cultului în anul 1944.

Lucrările au fost reluate în anul 1949, biserica fiind înzestrată cu o parte din  mobilierul necesar: străni, ancadramente pentru icoane, Sfânta Cruce din altar, sfeşnice, candelabru, icoane etc., iar, între anii 1950 – 1953, s-a efectuat pictura acestei biserici în tehnica fresco, executată de pictorii bisericeşti Ştefan Constantinescu, Gheorghe Popescu, Nicolae Stoica, Eugen Profeta, paroh fiind preotul Ion Hurduc.

 Dacă arhitectura bisericii Sfânta Vineri – Nouă nu imită întru totul pe aceea a Sfintei Sofia din Constantinopol, care este capodopera desăvârşită a picturii bizantine, se inspiră totuşi din stilul ei şi al mânăstirii lui Neagoe Basarab de la Curtea de Argeş.

Planul bisericii, dezvoltat monumental, este clasic muntenesc, treflat cu trei abside: sâni şi altar şi cu un pronaos prelungit. Pridvorul a fost evitat pentru a se da monumentului o intrare caracteristică legată de motivul predominant şi principal al marii arcade din faţada ce cuprinde o vastă decoraţiune din mozaic. Ceea ce impresionează este cupola, privită ca o înălţare prodigioasă spre cer, având o înălţime de 42 metri, în care Pantocratorul străluceşte în lumina de Împărat al lumii. Peste spaţiul larg, cu o vizibilitate deosebită şi acustică perfectă, se ridică pe patru arc-dublouri cupola Pantocratorului, aflată în mijlocul naosului, având la baze arcuri moldoveneşti, în stilul bisericilor lui Ştefan cel Mare.

Ca elemente noi, arhitectul a ales verticalitatea arhitecturii, mai ales la altar, iar cele cinci arcade mari ce decorează faţada principală dau bisericii o originalitate specifică.

Un alt punct de atracţie îl constituie acoperirea pereţilor cu o frescă de o nuanţă excepţional de rară şi delicată, de vaste proporţii, caracteristică stilului tradiţional ortodox. Suprafaţa picturii reprezintă peste 1.600 m², iar numărul figurilor pictate depăşeşte cifra de 2.200, în care sunt înfăţişate Sfânta Treime, Maica Domnului, Îngerii, Patriarhii Vechiului Testament, Profeţii, Sfinţii Apostoli, Martirii, Mărturisitorii, Preacuvioasele femei etc. În anul 1987, sub conducerea Preacuviosului Arhimandrit Sofian Boghiu, stareţul Mănăstirii Antim din Bucureşti, a fost spălată şi restaurată pictura care fusese deteriorată în proporţie de 70%. Pe frontispiciul bisericii se profilează chipul Cuvioasei Parascheva, executat într-o viziune monumentală din mozaic veneţian (de Murano) şi colorat adecvat ansamblului arhitectonic al faţadei bisericii, executat de pictorul Eugen Profeta, după proiectul pictorului Gheorghe Popescu.

Mozaicul are o suprafaţă de 26 m², biserica este zidită pe o suprafaţă de 446 m², iar casa parohială pe 184 m². Biserica nu are inscripţii deosebite.

Ulterior, au fost efectuate următoarele lucrări: placarea bisericii cu cărămidă aparentă, au fost cumpărate şi aşezate alte trei candelabre, înlocuirea cablurilor de la instalaţia electrică cu altele noi din cupru, prin contribuţia benevolă a enoriaşilor. În anul 1992, biserica a fost împodobită cu o catapeteasmă din lemn de stejar, sculptură realizată de meşteri populari moldoveni sub conducerea domnilor Constantin şi  Ioan Foşalău. La ceremonie a participat şi Preasfinţitul Episcop ROMAN Ialomiţeanul, aducând Înalta binecuvântare a Preafericitului Părinte Patriarh TEOCTIST. Au fost păstrate icoanele de la biserica veche din uliţa Târgoviştei, icoane ce fac parte din şcoala pictorului Gh. Tattarescu.

S-au  adăugat şi icoane noi: Sfântul Ioan Botezătorul, Sfântul Apostol Andrei, Sfântul Arhidiacon Ştefan şi Sfânta Cuvioasă Parascheva, realizate din colecta enoriaşilor şi închinătorilor acestui sfânt locaş.

În anul 1993, atât biserica cât şi casa parohială au fost racordate la reţeaua de gaze natuarale, lucrări realizate de societatea RALEAMA, patronată de domnul ing. Bogdan Rădulescu, societate care a suportat jumătate din valoarea devizului.

În anul 2004, a fost înlocuită vechea tablă degradată cu una nouă din cupru. S-au construit şi două încăperi pentru aprinderea lumânărilor, pictate în interior în tehnica fresco, iar în exterior cu patru icoane de mozaic de Murano, ale sfinţilor Petru, Pavel, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, în mărime naturală. Atât pictura, cât şi mozaicurile au fost realizate de domnul prof. Adrian Alexandrescu, ginerele arhitectului bisericii, Dimitrie Ionescu-Berechet.

În anul 1999, s-au confecţionat două racle din argint în care au fost aşezate cu o ceremonie specială, la data de 14 octombrie, părticele din moaştele Sf. Parascheva, Sf. Ier. Nicolae, Sf. Mc. Haralambie, Sf. Ier. Grigorie Teologul şi Sf. cuvioşi părinţi ucişi în Rait şi Sinai, precum şi un veşmânt al Sfintei Cuvioase Parascheva, donat de Înaltpreasfinţitul Părinte DANIEL, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.

În prezent, Parohia acestei enorii este păstorită de P.C. Pr. Michael TIŢA, preot paroh, ajutat de P.C. Pr. Valentin FOTESCU și P.C. Pr. Ciprian MATEŞ.